Acum doi ani, am cerut gradinarului sa planteze citeva fire de patrunjel intr-o rigola de flori ramasa nefolosita. Clima calda si umeda era numai buna pentru a incuraja firavele fire verzi sa creasca si sa se inmulteasca.
Dar, printr-un potrivnic destin, rasadurile au ramas pe veci plapinde, nevroind in ruptul capului sa creasca. In schimb, gradinarul nu-si pierde speranta, cu o rabdare absolut impasibila, aproape britanica. Spre deosebire de noi, care speram grabiti la macar doua-trei fire acolo, cit sa punem intr-o supa. Intrebat cind va creste totusi acest patrunjel nabadaios, gradinarul raspunde egal cu sine insusi (dar nu stiu daca la fel de increzator, nimic din expresia fetei sau din inflexiunile vocii nu tradeaza resemnare sau, dimpotriva, optimism): "Bientôt, inch'allah".
Africa, sau macar acea parte a ei in care poate fi auzita o astfel de formula, se supune in tot ce face - si mai ales in tot ce nu face - acestui orizont temporal si acestei strategii de implinire a proiectelor de viitor: nu este nici o indoiala ca totul se va face, totul va creste, totul se va realiza "bientôt": "in curând" are avantajul urias ca nu e nici in imediat, ca sa se poata supune unei verificari inainte de a cadea in uitare sau de a deturna atentia spre altceva mai urgent. Dar nu e nici intr-un viitor indepartat, care sa oblige la eforturi suplimentare, la mobilizari masive de forte si energii, la elaborarea de planuri sofisticate. "Bientôt" se afla in intervalul caldut dintre obligatia individuala de a face ceva si jena publica de a nu face nimic.Nu poti fi acuzat ca nu faci nimic, "bientôt" ma apuc de treaba, "bientôt" vin sau plec, "bientôt"o sa facem asta sau cealalta, "bientôt" o sa creasca si lesinatul ala de patrunjel. Dar "bientôt" se afla cu putin dincolo de "imediat", doar atit cit sa nu te oblige sa treci la actiune numaidecit, sa nu trebuiasca sa faci dovada palpabila ca te apuci de treaba; doar ai spus ca o sa faci ce ai promis, si chiar o sa faci. Dar bientôt, d'accord?
Pe de alta parte, agentul care contribuie decisiv la ceea ce urmeaza sa se realizeze "bientôt" este "inch'allah". Sa ne intelegem, nu vorbesc aici de o interventie divina sau magica prin care lucrurile se intimpla miraculos intr-un fel si nu in alt fel. "Inch'allah" este convingerea - in nici un caz credinta religioasa, ci mai degraba reflexul mental si lingvistic, ca pur si simplu lucrurile se vor rezolva. Daca se poate, de la sine. Iar cind spui "inch'allah" aproape ca nu mai trebuie sa faci ceva, sa te misti, sa clintesti un deget, "inch'allah" are grija de toate, e de ajuns sa pronunti formula magica si gata.
"Bientôt, Madame, inch'allah" este, in alte cuvinte, definitia lenei si eschivei, a comoditatii frumos ambalate in promisiuni si surisuri dezarmante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu